Nightly-Creatures.MyForum.ro

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Deschid ochii izbita de o lumina slaba.Ridic ochii de un abisal pierdut si incerc sa diferentiez culorile cat si locul unde eram.
Iarba catifelat de sub mine, hainele putin sifonate,iar parul putin zburtlit ma fac sa realizez defapt unde si in ce clipă eram. Intr-unu destul de prost desigur. Cum nimeream deobicei.
Era luna plina, in toiu noptii si pot sa realizez asta prin faptul ca vedeam mult mai bine in toiu noptii.
Aripile negre cu niste pene lungi si groase dar pusfoase, imi erau desfacute larg, si luceau incet sub usoara mângâiere a rezelor lunii umplute ce ma facea sa ma simt din ce in ce mai hipnotizata de acel fenomen destul de interesant.
Ma rezem de un truchi al unui copac mare,simtindu-mi spatele usor deranjat de scoarta sa groasa si deformata.
Raman insa asa, si ridic ochii ce isi modifica incet acea culoare neagra ce semana bine cu acea noapte, in culoarea rosie si oglindita a sangelui pur. Raman in fund si caut tigarile prin buzunarul blugilor mulati. Le gasesc si privesc pachetu dezamagita.Avea sa urmeze o noapte grea,insa eram fericita ca era departe de oras si nu raneam pe nimeni, chiar daca niciodata nu aveam o intentie rea.
Aprind o tigara si ma pierd in mica perdea de fum ce se ridica in sus incet si se pierde in intunecimea noptii sumbre ce inevitabil era luminata de razele slabe ale lunii ce mie mi se pareau extraordinar de frumoase dar pline de mistere si enigme greu de deslusit.

Yunho · Administrator Data inscrierii: 17/Apr/2011 Mesaje: 47

Super, totul imi mergea atat de perfect. Cand vroiam sa am o noapte, fara umblat pe strazi, sora mea a reusit sa ma faca sa umblu prin padure ca sa o caut. Realizam ca se putea descurca singura, dar ceva ma facea sa vreau sa ma asigur.
- Ah, daca o prind, o gatui..! Ii rup picioarele si apoi sfarsesc cu ea intr-un cazan sau mai bine o duc la inchisoare, ca e mai greu sa fuga de acolo, decat de acasa!
Nici nu realizasem ca vorbeam singur, pana ce nu am calcat pe o creanga care facuse poc, injumatatind-o pe sub piciorul meu si facandu-ma sa tresar.
Apoi mi-am dat privirea spre luna, imaginandu-mi ca ruda mea e bine, insa mintea mea isi imagina tot felul de animale si creaturi posibile, iar lumina din padure nu era chiar atat de puternica, incat sa ma ajute.
- "Tu ai idee la ce-s bune puterile tale?" imi aparuse un gand si am inceput sa ma 'joc' cu mainile, pana ce intre ele, aparuse un glob mare de lumina, ce-l puteam tine intr-o mana sau chiar sa-l fac sa ma urmareasca.
Mi-am continuat mersul in cautarea ei.

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Ca deobicei, demonul din mine,invinsese ingerul in acea noapte. Ma simteam dezarmata prin privirea lui si usor hipnotizata.
Insa dupa cateva minute, reusind sa fumez prea putin din tigara din mana, acesta consumandu-se mai mult singura odata cu aerul rece, aud o voce ce ma face sa tresar, dar imi capteaza atetnia instinctiv.
Mut privirea de la astrul ceresc, si caut cu privirea sursa zgomotului sau a vocii auzite.
O luminita mica ce se apropie incet , o observ imediat dar nu schitez nici un gest. Doar imi las aripile desfacute, in caz de atac sa pot bara sau fugii.Nu imi placea sa ma lupt cu nimeni, mai bine fugeam decat sa ranesc pe cineva.
Las luminita sa se apropie fara sa ma misc, si observ ca o silueta apare dupa acea luminita.
Nu scot nici un sunet, soar imi afisez putin coltii demonului din mine, deoarece ingerul se pare ca inca dadea o lupta cu porțiunea mea angeleasca.
-Sper ca nu esti cu intentii rele, spun redus cand stiam ca era aproximativ incat sa ma auda. Mut privirea catre astrul ceresc, nepasandu-mi de persoana ce apare, sperand doar sa nu fiu nevoita sa plec din acel loc din cauza celui ce se apropia.

Yunho · Administrator Data inscrierii: 17/Apr/2011 Mesaje: 47

In timpul plimbarii mele, mai pasisem peste cateva crengute si mi-am dat seama ca puteam fi auzit in indiferent ce clipa, asta indignandu-ma putin, fiindca puteam atrage atentia animalelor.
Mi-am miscat globul de lumina, prin fiecare coltisor din jurul meu, momentan eram in siguranta.
La cativa pasi, vedeam o silueta feminina si mi-am imaginat pe sora mea, pana in momentul in care, prin apropiere, ii zaresc aripile.
Si brusc vorbea, infricosandu-ma putin, era o creatura, la ora aia, in padure si eu chiar trebuia sa-mi gasesc ruda. Aaa cata ghinionu pe capul meu.
- Eu..! am inceput sa zic, dandu-ma mai aproape de ea.
Hei din apropiere, in afara de colti, ceea ce eram obisnuit sa-i vad la verisorul meu, nu parea infricosatoare, cum mi-o imaginam eu.
- Scuze daca te-am speriat! am inceput slab, desi sentimentul era invers.
- Nu am nici o intentie rea, ratacesc pe la ora asta prin padure, pentru a-mi gasi o fiinta draga... si daca o gasesc sa pot apoi s-o distrug! am zis la nervi, evident, nu vorbeam serios, doar ca atat de tare ma irita sora mea.

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Ii aud vocea ce-mi demonstra fara voie ca nu are intetii rele.Il citisem imediat neintentionat. Surat incet si imi trec limba peste coltii mari facandu-i sa dispata, lasand in urma doar un zambet angelesc.
-Nu mai speriat deloc, totusi pe cine cauti? intreb sarcastic mutand privirea calma catre el, tintuindu-l cateva secunde in ochii pentru a realiza cine era defapt sau macar ce era.
Linistea padurii ma facea sa tresar cateodata, iar usoara adiere de vant facea penele negre din aripile destul de lungi si mari sa zboare putin in aerul rece.
-Nu e nici o probleme daca nu doresti sa-mi spui, spun scurt si rup raportul vizual pentru ami cauta pachetul de tigari,simtind din nou nevoia de fumat intinsiv. Asa pateam noaptea, in timpul zilei se pare ca nu fumam deloc.
Oftez scurt privind luna usor debusolata, lasand fara intentie rea la iveala ochii rosiatici de nuanță sangelui proaspat sa inlocuiasca defapt acel negru abisal al ochilor mei.
Eram confuza la acea ora si derutata, iar faptul ca isi cauta asa zisa fiinta draga ma intriga putin. Ma intriga si ma facea undeva inauntrul meu geloasa ca totusi are pe cineva care probabil il iubeste si ii poarta de grija, iar sentimentul ca ma stiam in general singura ma face sa ma ridic in picioare si sa ma rezem cu spatele de copacul langa care statusem in fund, aprinzand tigara si incercand sa alung acel gand.

Yunho · Administrator Data inscrierii: 17/Apr/2011 Mesaje: 47

Am ramas incremenit cand coltii ei au disparut, simtindu-mi ochii cum mi se invart, metaforic vorbind. Visam cumva?
- "Yunho trezeste-te,!" mi-am repetat in minte, dar vedeam ca imaginea era aceeasi, in jurul meu, deci nu visam.
M-am simtit studiat, dupa intrebarea sarcastica si nu stiu de ce, politetea mea, s-a facut din nou simtita.
- Eu, imi caut sora, a fugit de acasa, ca sa nu ma tina pe mine in ea, si unde si-a ales ea sa vina? Aici.. argh! am spus putin idignat, in timp ce ii urmaream aripile fetei.
Era întâia data cand vedeam asa ceva, curiozitatea mea era imensa, nu auzisem nicaieri despre creaturi cu aripi negre.
Desi trecuse vreme, eram constient ca inca o studiam, poate chiar prea intensiv, ce ciudat era, atatea lucruri exact ca la verisorul meu, dar lui niciodata nu ii cresteau aripi negre. Ochii rosiatici ii avea, coltii ii aveau si aia nu se stingea, dermă alba...
- Ce esti tu? mi-am facut curajul sa intreb pana la urma, uimindu-ma pe mine insumi ca am pus intrebarea.

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Ii citesc incet pe buze fiecare cuvant fara al intrerupe, observand ca ramasese usor uimit cred din cauza disparitiei subite a coltilor feroce ce se afisasera inainte.
Nu stiam cum sa reaction, observand ca era picat parca din alta lume,iar asta ma facea mai cirioasa. Observ ca ma studiaza cu un interez inediat ca pe un subiect stiintific de studiu caruia trebuia sa ii gaseasca slabiciunile si puterile cat si partile bune si rele.
Zambesc angelesc se pare, lasand la iveala ingerul din mine. Da ingerii intunecati erau fiinte ceresti ce il tradasera pe Dumnezeu alaturandu-se celui cu cornite. Eu insa ma alaturasem lui fara voie, fiindcă parintii mei facusera asta.
-Inger negru, spun limitat fara prea mult interes observandu-i privirea gingasa ce-mi masoara corpul. Era captivant modul sau de studiere si ma atrage acest lucru.
Aripile mele se lasa invaluite de energia demonica ce era usor combinata cu cea angeleasca. Spre deosebire de alti ingeri negri, eu nu foloseam niciodata puterile demonice pentru a ucide. Consideram ca a usice este un gest nenorocit si neprevazut cateodata si nu imi placea sa fac asta deloc.
Speram sa fii inteles acest mesaj, si speram sa fii inteles din simpla mea privire calda ca nu ias face rau chiar deloc indiferent de ce ar fi el.

Yunho · Administrator Data inscrierii: 17/Apr/2011 Mesaje: 47

Avea un zambet straniu, pentru o creatura, prea dulce, prea pur, iar asta ma facuse si mai in ceata. Pe langa urechea mea trecuse sunetul de inger si in ea intrase direct sunetul de: negru. Ma miram, nu m-am speriat in momentul apropierii si acum, dupa dezvaluire, ma sperii si mai putin. Era oare ceva in neregula cu mine? am incercat sa-mi dau seama, dar am renuntat imediat, fiindca oricum eram tare complicat.
Ii urmaream privirea, intalnind pentru a doua oara aceea vointa si acelas suflet bland, in ea. Ma facuse sa zambesc, fara sa-mi dau seama, apoi imi imaginasem viata ei.
- "Uu greu!" am zis, incruntandu-mi ochii, caci eram sigur ca eu ca medium aveam o 'meserie' mult mai usoara, fata de absolut orice creatura.
Apoi am avut o compatimire pe chip.
- Si... din ce motiv esti la ora asta in padure? Nu pentru vanatoare, presupun..!
M-am asezat putin jos, obosisem si am pus globul de lumina, putin mai aproape de mine, ca sa il pot folosi imediat ce am nevoie.

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Il privesc si ii aud fiecare cuvant. Zambesc copilareste realizand ca intelesese mesajul, asttfel dara de frica din ochii lui disparuse.
-Nici de cum, sunt aici doar sa ma asigur ca nu ranasc pe nimeni,spun incet de tot tragand un fum din tigara aprinsa. Incepuse sa aibe un gust amarui si ma ingana sa o arunc aproape intreaga. Simteam nevoia sa ma apropii mai mult de el, sa il studiez fiind întâia data cand intalneam pe cineva diferit.
Ochii ce aveau prima data un rosu aprins si lucitor, devine incet incet, privind la luna un albastru pur angelesc ca un cer senin si fara nori.
Asta insemna ca ingerul din mine castigase teren in fata demonului ce cateodata ma facea sa devin o fiara.
Ma dezlipesc de copacul mare auzindu-mi fiecare pas, si ii calcuez incet pana ajung in fata baiatului. Il privesc de sus, tintinu-l in ochii. Citeam acuma linistea si siguranta din acei perechi de ochii ce mi se parea ciudati dar foarte frumosi.
Ma las incet de tot in jos ajungand la indice cu el , lasand putin parul negru su usor buclat la varfuri sa-mi acopere putin obrajii fara prea multa culoare.
In general eram o fire linistita si mereu prietenoasa, poate prea credula si naiva asta aducea a probleme mereu.
-Poate ar trebui sa te ajut sa-ti cauti sora, spun zambind realizand ca daca faceam asta, ma simteam implinita pe mine cat si pe instinctul angelesc ce ma controla. Instinctul bun si pur ce mereu era gata sa ajute pe oricine oricand. Zambesc copilareste si imi prind o suvita de par,jucandu-ma copilareste cu ea pe degetul aratator al mainii, privindu-l de aproape fascinata de propria lui fiinta.

Yunho · Administrator Data inscrierii: 17/Apr/2011 Mesaje: 47

Se ferise sa raneasca pe cineva? ma intrebasem, afisand alt zambet si chiar parandu-mi bun fapt ce-mi zicea.
Ochii ei erau intr-o continua schimbare. Brusc se ridicase si venise spre mine, aa cred ca aratam super-obosit atuncea, fiindca eram deja saturat de atatea cautari.
Dar brusc m-am intimidat, stiind ca sunt studiat, era asa ciudat. Apai atunci cand o studiam eu, cred ca a fost si mai si. Apoi se apropiase, dandu-mi un studiu intens.
M-am trezit din al meu, deabia in timpul in care imi vorbise de soramea.
- De ce ai vrea sa ajuti? am intrebat slab si am adaugat grabnic dupa:
- Nu e o problema ce te leaga, nu-i asa? am intrebat fara a parea ca nu vrea sa accept susținerea ei.
- Dar nu vreau sa iti refuz ajutorul, ca sa nu ma intelegi gresit! am zis, ridicandu-ma si scuturandu-mi hainele, se pare ca era gata odihna mea, oricum nu o puteam face sa dureze mult.

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Faptul ca evitase sa il ajut, devenise o slabiuciune scurta pentru mine, in general cand mi se spunea sa nu fac ceva, faceam acel lucru in ciuda persoanei. Incercam totusi sa gandesc ca nui problema mea, desii inauntrul meu eram inidioasa, eram invidioasa ca avea pe cineva si eu nu aveam. Stiam ca daca sar fi intamplat asa ceva, in locul lui accepam orice ajutor posibil sa-mi gasesc persoana draga.
Il priveam cu nonsalanta, si incercanm sa arat ca nu ma intereseaza.Cam greu cei drept, insa ma durea sa stiu ca nu am acceptul sau si ca sunt fortat sa il ajut.
Ma ridic si eu de jos, scuturandu-mi blugii albastri zambind copilareste si ma indepartez de el largindu-mi mult aripile.
Il privesc continuu in timp ce aripile bat din ce in ce mai repede ridicandu-mi corpul de la sol. Lumina lunii facea ca aripile sa-mi straluceasca prea mult,insa asta nu conta.
Instinctul angelesc ma avertiza ca trebuie sa o gasesc si fara acceptul lui.
-Sincera, imi pasa... imi pasa deoarece eu nu am avut parte de nimeni niciodata, si nu vrea ca cineva care are sa piarda pe acel cineva drag, iarta-ma, sunt nevoita sa o caut si fara acceptul tau....spun privindu-l de sus ca un vultur gata de atac,insa nu sa il atac pe el, undeva in mine priveam avertizmente, dure, trebuia sa o gasesc.
-Are probleme, si o stiu prea bine...spun devenind serioasa, zambinetul imi dispare, iar parul negru se ridica incet ca o mantie ce-mi strabate spatele mic.Asteptam totusi un ultim raspuns de la el, oricare ar fi fost.

Yunho · Administrator Data inscrierii: 17/Apr/2011 Mesaje: 47

Intelegeam, in ciuda tuturor lucrurilor, ca tanara dorea sa ma ajute, imaginandu-mi ca o suparasem, desi intentia mea nu a fost deloc asa. Stiam ca incerca sa se prefaca, fiind sigur ca nu am facut un fapt bun.
Chiar aveam un impuls s-o opresc din a se indeparta, dar ma abtineam, fara a sti ce-i in capul meu.
Imi ridicasem privirea cand se ridica de pe sol, dandu-mi seama ca oricum va da susținerea si totodata inchipuindu-mi ce fain e sa zbori.
Am inceput sa rad slab, ironia sortii, chiar am fost inteles gresit.
- Nu am zis ca iti refuz ajutorul, chiar ma bucur ca ma ajuti!
Am tresarit cand a zis de probleme, imaginandu-mi tot felul de minunatii: daca era prinsa de o haita de lupi? daca o ucidea vreo creatura? daca s-a ratacit pe aici si era super-ranita?
Mi s-a schimbat si nuanță ochilor, de la ce imagini avea mintea mea, muscandu-mi buza de ingrijorare.
- Ai si idee de unde este? am mai pus o intrebare, punandu-mi mana peste bratul celalalt, temanandu-ma ca sa nu incep sa tremur.

Camelia Dantes · Junior 2 Data inscrierii: 18/Apr/2011 Mesaje: 41

Il privesc citindu-i copilareste fascinatia pentru aripile negre usor lucutoare ce-mi ridicau trupul de la sol. Banuiam curiozitatea lui de a sti cum e sa fi sus acolo,undeva departe.
In acelasi timp simteam forța cuiva ce se imprastia prin padure. Fiind defapt inger,puterea angeleasca imi spune si demonstra cu durerile din corpul meu ca poate fii sora baiatului, cea care este cu probleme. Nu il puteam lasa sa caute singur,putea pica si el prada , si stiam ca nu ar putea face fata pe perfect unui demon sau alte fapturi,indiferent de puterile sale magice.
-Este... bine deocamdata, doar ii simt puterile solicitate, tu trebuie sa vii cu mine, nici nu termin sa zic fraza ca ma apropii de sol cu viteza de sus din aer si il iau in brate pentru al ridica de la sol si a zbura cu el. Il prind de dupa gat facandu-l sa se tina de talia mea pentru a se putea sustine. Observ repede scurta sa frica fata de solul ce se indeparta de picioarele sale.
-Stai linistit, nu vei pica cu mine,spun zambind copilareste privindu-l putin de sus, el fiind cu capu sub barbia mea.
Simteam tăria fetei si stiam de unde vine, imi largesc aripile mai mult facandu-le sa scoata un sunet greu la fiecare bataie din ele. Stiam ca trebuia sa ma grabesc, simtnd puterea mai multor demoni si vampiri undeva in adancimea padurii. Ma ridic sus de tot deasupra copacilor pentru a vedea mai bine zona si intinderea.
Nu aveam voie sa gresesc si trebuia sa imi urmez instinctul ce nu ma tradase niciodata.